Azaleea și Rododendronul - două plante regale

Deosebite prin aspectul lor somptuos, Azaleea și Rododendronul vă vor face grădinile mai elegante ca oricând. De acest ”look” impresionant, ”vinovate” sunt florile acestora, căci ele creează un efect magic, de vis, în orice grădină. Asemănarea dintre cele două este extrem de mare, motiv pentru care, multora le este greu să le deosebească. De cele mai multe ori, oamenii le introduc în interiorul casei, din teama de a nu le pierde, crezând că sunt sensibile și nu fac față condițiilor meteorologice din țara noastră, cu precădere cele din timpul iernii. Însă grădinile, de-abia așteaptă să le ia în primire. Într-adevăr, pot fi plantate și în ghiveci, pentru a decora o terasă, dar și direct în pământul din curte se vor simți nemaipomenit. 


Etimologie
Din punct de vedere etimologic, denumirea de rododendron vine din limba greacă, mai precis din îmbinarea cuvintelor: ”rhodo” care înseamnă trandafir și ”dendron” care înseamnă copac/arbore.  Oricum s-ar numi sau ați alege voi să îi spuneți este o comoară în curtea oricărei case. 

Aspect general.

Asemănări și deosebiri
Multă lume confundă azaleea cu rododendronul și oarecum, nu putem spune că este tocmai un lucru de condamnat, pentru că fac parte din aceeași familie, practic sunt rude și atunci, implicit, asemănările sunt destul de mari. 

Una peste alta, ideea e că toate azaleele sunt rododendroni, nu și invers. Interesant, nu-i așa? Cum vine asta, vă veți întreba?! Ei bine, există o ramură a botanicii, taxonomia. Aceasta este o știință care are drept scop identificarea, descrierea și clasificarea tuturor plantelor, pornind de la asemănările, deosebirile, precum și gradele de rudenie dintre ele. Cu alte cuvinte, taxonomia poate fi privită, ca un soi de arbore genealogic uriaș; pentru că începe de la cele mai simple plante și urmărește întreg parcursul acestora, de-a lungul erelor geologice și implict evoluția lor, de la stadiul inițial, la formele superioare din zilele noastre. Conform acesteia, ambele fac parte dintr-o categorie de plante. Dar, ”șmecheria” care produce confuzie constă în faptul că acest gen din care face parte Azaleea se numește ”Rhododendron” și cuprinde multe specii de arbori și arbuști, printre care implicit și rododendronul. Ca urmare, rezultă că azaleea ar putea fi privită ca o subcategorie, un derivat sau un ”verișor” al rododendronului. De aici, contextul în care afirmației de la care am plecat. Clasa superioară de plante, care cuprinde genul din care ambele fac parte este cea a Ericcaceae-lor.


Scurtă descriere
Pactic vorbim despre doi arbuști ornamentali, ce formează tufe frumoase, bogate, compacte, bine ramificate, cu aspect extrem de îngrijit. Impresionează prin frumusețea, coloritul și forma florilor. Acestea se prezintă într-un fel aparte, fiind asemănătoare unor pâlnii sau trompete, dispuse grupat formând astfel, adevărate buchete la deschiderea completă. Din centrul fiecărei floricele ies în evidență, niște stamine subțiri și delicate, care oferă un farmec în plus plantelor. Aici intervine o primă deosebire între cele două: în cazul azaleelor, acestea au în general 5 sau 6 stamine, în timp ce rododendronii au cam încă o dată atâtea sau chiar mai multe. 

Foliajul. În cazul azaleelor, frunzele sunt mai mici, destul de mate și sunt în general căzătoare, dar depinde de soi, întrucât există unele hibride, care-l au veșnic verde. La rododendron, frunzele sunt destul de mari, lanceolate, adică ovale, ușor lucioase, iar unele prezintă mici puncte pe partea dorsală și sunt veșnic verzi (deși există și aici, câteva excepții, dar foarte puține). 

Există o diferență și în privința dimensiunii tufei: în cazul azaleelor acestea sunt mai mici, pe când rododenrdonul formează una considerabil mai mare. Există soiuri care la maturitate ating dimenisuni de peste 100 cm, înălțime. În cazul ambelor plante, frunzele sunt lanceolate, ale azaleelor sunt un pic mai subțiri și tufa  pe care o formează este ceva mai mică.  

Variantă spontană, așa-zis ”sălbatică”
Rododendronul poate fi admirat și în flora spontană. În limbaj comun, popular, i se mai spune Smârdar sau ”bujor de munte,” cu toate că nu trebuie confundat cu bujorul propriu-zis, acesta făcând parte dintr-o cu totul altă familie de plante. Această varietate, științific vorbind, poartă denumirea de ”Rhododendron kotschyi” și este protejată de lege, la fel ca floarea de colț, cea de nufăr și multe altele.Poate fi găsită la mari altitudini, mai precis în zona Parcului Național Bucegi, în munții Rodnei, Făgăraș și Parâng. 

Planta este perenă, cu foliaj veșnic verde și crește sub forma unor tufe nu foarte înalte, care se întind pe suprafețe destul de extinse. Florile sunt de culoare roz și sunt dispuse grupat pe ramuri. Înflorirea are loc vara, cam în a doua jumătate a lunii iunie, dar la altitudini și mai mari ori în cazul în care omătul persistă un timp mai îndelungat, perioada se extinde până pe la începutul lui iulie.  


Plantare și îngrijire
Pentru a avea parte de cele mai frumoase exemplare este important în primul rând, locul amplasării. Ambele iubesc zonele mai puțin luminoase ale grădinii, deci atâta timp cât le feriți de razele directe ale soarelui și le plantați în părțile umbrite sau parțial umbrite, vă veți minuna de frumusețea lor.

Un alt aspect important care duce la dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a plantelor este solul. Acesta trebuie să fie unul acid și bine drenat. În cazul în care nu are aciditatea necesară, îl puteți ajuta, administrându-i îngrășământ, special conceput în acest sens.

Îngrășămintele sunt cele care în general, dau o mână de ajutor plantelor. Există mai multe tipuri care se recomandă în cazul celor acidofile, cum sunt azaleele și rododendronii. Spre exemplu: îngrășământul Compo BIO pentru rododendron, îngrășământul compo pentru rododendron, îngrășământul Terrasan pentru rododendron, turba garri, îngrășământul Garri pentru afin și creșterea acidității (acesta poate fi utilizat în cazul plantelor acidofile, nu doar pentru afin). Fiecare în parte are rolul său și contribuie la starea de bine a plantelor. Unele asigură îmbunătățirea calității solului, contribuind la reglarea acidității acestuia. Concret, ajutorul lor se reflectă în creșterea armonioasă a plantelor, în înflorirea abundentă și previn îngălbenirea frunzelor. 

Plantarea lor se poate face atât primăvara, cât și toamna, doar atunci când vremea permite acest lucru, adică atunci când solul are o temperatură pozitivă și evident, doar în situația în care nu există pericol de îngheț ori solul nu este înghețat.  

Rezistența la frig
După cum spuneam la începutul articolului, multe persoane iubesc aceste plante, dar au reticențe în achiziționarea lor, de teamă că sunt foarte sensibile și că nu ar rezista afară. Să știți că grădinile de-bia așteaptă să le primească în mijlocul lor. Atât azaleele, cât și rododendronii pot fi plantate direct în sol, deoarece fac față și anotimpului rece, cu tot ceea ce presupune acesta (cu anumite limite, totuși). În oferta noastră găsiți nenumărate astfel de soiuri, care nu prezintă dificultăți în ceea ce privește frigul iernii, deoarece rezistă la temperaturi extrem scăzute, de -20, până la -24 sau chiar -27 de grade Celsius, după caz. Dacă locuiți în zone în care există șanse mari ca iarna, să fie temperaturi sub valorile menționate deja atunci, desigur, plantele necesită protecție. 

Perioadă de înflorire 
Adevărata splendoare a acestor arbuști, respectiv punctul principal de atracție îl reprezintă florile. Momentul în care acestea apar este din cale afară de spectaculos, copleșitor, imposibil de scăpat din vedere și se datorează formei, cromaticii și abundenței florilor. În principiu, perioada în care înfloresc este pe parcursul lunilor aprilie, mai, iunie, în funcție de fiecare soi în parte.

Posibile suferințe și dăunători
În general, cele două se dezvoltă armonios, dacă aveți grijă de ele și vă vor răsplăti prin frumusețea lor. Cu toate acestea, uneori, există posibilitatea ca plantele să fie atacate de dăunători (care pot fi gărgărițe, melci, păduchi și tot felul de insecte). Astfel de situații sunt de multe ori, inevitabile.

În mare parte, lipsa sau excesul nutrienților din sol, umiditatea acestuia și amplasarea greșită pot duce la diferite afecțiuni.

Simptomele care vă pot ridica semne de întrebare, ar fi: îngălbenirea frunzelor, uscarea mugurilor și a frunzelor, decolorarea acestora sau apariția petelor, putrezirea rădăcinilor, deficiențe de creștere etc. În funcție de problema apărută, precum și de gravitatea acesteia există diferite remedii. Cel mai bun lucru pe care-l puteți face într-o astfel de stituație este să vă adresați magazinelor fitosanitare, pentru a primi cel mai bun ”medicament.” Desigur, după ce v-ați asigurat că ați diagnosticat corect    afecțiunea. 

Atenție! Pe cât sunt de frumoase, pe atât sunt de otrăvitoare. Fiecare parte componentă este toxică, așadar aveți grijă atunci când intrați în concat cu seva, poate irita pielea.

 



0