Garduri vii spectaculoase, practice și ușor de îngrijit

Un gard viu face simultan mai multe lucruri pe care un gard obișnuit nu le poate face: reduce zgomotul, fixează praful, menține aerul mai curat și domolește vântul. În acest articol îți prezentăm speciile cele mai potrivite pentru gard viu, inclusiv unele mai puțin obișnuite, cât și sfaturi de îngrijire.


De ce să alegi un gard viu în loc de un gard obișnuit?
Față de un gard metalic sau din beton, gardul viu are câteva avantaje clare:

• Bariera vegetală absoarbe sunetul mai eficient decât suprafețele rigide, care tind să îl reflecte. 
• Reduce viteza vântului fără să îl blocheze brusc, ceea ce protejează mai bine și plantele din jur. 
• Fixează praful și particulele fine, mai ales în zonele cu trafic intens. 
• Gardul viu nu ruginește, nu necesită vopsire și este foarte estetic.

Pe lângă funcțiile practice, un gard viu poate deveni habitat pentru animale. Păsările cuibăresc în el, insectele polenizatoare îl frecventează, și, în timp, se integrează natural în ansamblul grădinii.

Specii clasice pentru grădini însorite sau semumbrite
Soiurile de Thuja sunt printre cele mai populare alegeri. Cresc relativ repede, rămân verzi tot anul și tolerează bine tunderea. 


Lemnul câinesc (Ligustrum) este rezistent și suportă bine tunderile mai frecvente. Nu este întotdeauna veșnic verde (depinde de cât de reci sunt temperaturile din timpul iernii). Este potrivit pentru garduri medii și înalte.

Photinia Red Robin este o alegere mai modernă, frumos colorată. Lăstarii tineri sunt de culoare roșu aprins primăvara, iar frunzișul devine verde-închis la maturitate. Este o plantă veșnic verde.

Chiparos Leyland (Cupressocyparis leylandii) este soluția pentru garduri înalte în timp scurt, deoarece poate crește și 60–90 cm pe an în condiții bune. Trebuie tuns regulat.

Garduri vii cu flori 
Deși unele din plantele obișnuite pentru gard viu, cum ar fi Lemnul câinesc sau Photinia pot produce flori, există specii care oferă cu o înflorire de-a dreptul spectaculoasă. Acestea se plantează mai ales în locuri însorite, pentru că au nevoie de lumina soarelui pentru a-și etala frumusețea.

Pyracantha este una dintre cele mai bune opțiuni: produce din abundență floricele albe primăvara, urmate de mici fructe galbene, portocalii sau roșii toamna și care persistă până în iarnă. Planta are spini care oferă și protecție. Se poate tunde pentru formă sau lăsată să crească mai liber, cu rezultate bune în ambele cazuri.

Weigela oferă flori tubulare în nuanțe variate de roz, roșu, galben sau alb, foarte atractive pentru albine și bondari. Nu formează un gard la fel de dens ca thuja, dar weigela este foarte decorativă, mai ales în perioada de înflorire. 

Hibiscus syriacus înflorește din iulie până în octombrie. Este o plantă rezistentă, iubitoare de soare, care suportă bine tunderea și se găsește în multe culori, de la alb, roz și violet la roșu intens. 

Cununița (Spiraea) este una dintre cele mai ușor de îngrijit. Înflorește abundent, crește rapid, și nu este pretențioasă.

Un aspect important pentru speciile cu flori: tăierile se fac după înflorire, nu înainte. Dacă tunzi primăvara devreme o weigela sau o spiraea care înfloresc pe lemnul vechi, pierzi florile acelui an.


Bambusul 
Bambusul crește rapid, arată bine tot anul, se mișcă frumos în vânt și creează o barieră vizuală densă, dar nu toate speciile sunt potrivite pentru a crea garduri vii.

Bambusul Phyllostachys se extinde prin rizomi laterali care pot cuprinde suprafețe mari în câțiva ani, și poate deveni o problemă serioasă pentru grădina proprie și pentru vecini.

Bambusul Fargesia este alternativa ne-invazivă: formează tufe compacte, nu trimite rizomi laterali și tolerează bine semiumbra. Crește mai lent decât Phyllostachys, dar este alegerea responsabilă pentru un gard viu din bambus. 

Plantarea gardurilor vii
Primăvara și toamna rămân anotimpurile ideale pentru plantarea majorității speciilor de gard viu, dar plantele cumpărate la ghiveci se pot planta aproape tot timpul anului, cu excepția perioadelor geroase și a zilelor caniculare din mijlocul verii.  

Distanța dintre plante depinde de specie și de cât de repede vrei un gard compact: Thuja se plantează de obicei la 60–80 cm, Lemnul câinesc la 30–50 cm, Chiparosul Leyland la 80–100 cm. Mai aproape nu înseamnă neapărat mai bine, fiindcă plantele suprapopulate concurează pentru resurse și se dezvoltă mai slab pe termen lung.

Udarea gardurilor vii
Udarea este foarte importantă în primul an, indiferent de anotimpul în care s-a plantat gardul viu. Plantele nou instalate nu au încă un sistem radicular extins și nu pot compensa perioadele de secetă singure. În general, udările rare și profunde sunt mai eficiente decât udările dese și superficiale. Apa trebuie să ajungă la rădăcini, nu să rămână în primii centimetri de sol. Odată intrat în al doilea sau al treilea an, un gard viu sănătos suportă bine perioadele normale de secetă, cu excepția verii caniculare prelungite.

Tăierile la garduri vii
Un gard viu își pierde forma destul de repede dacă nu este întreținut. Se rărește la bază și devine dificil de corectat ulterior. Tăierile regulate sunt cele care îl mențin dens, sănătos și estetic.


Lunile mai și iunie sunt ideale pentru prima tăiere de formare a anului. Plantele sunt în creștere activă, rănile se cicatrizează rapid și rezultatul se vede până la sfârșitul verii. Dacă amâni până în iulie-august, lăstarii cresc prea mult și tunderea devine o muncă mai greoaie. 

În cazul gardurilor vii cu flori care înfloresc primăvara sau la începutul verii, cum ar fi weigela sau spiraea, e de preferat să aștepți să treacă primul val de înflorire înainte de a efectua primele tăieri, pentru a nu pierde florile.

Frecvența tunderii variază în funcție de specie. Ligustrum suportă chiar și 3–4 tunderi pe an, în schimb Thuja se tunde doar o dată pe an, de obicei în mai-iunie. Photinia se poate tunde de 2-3 ori pe an, imediat după ce frunzele roșii încep să devină verzi; acest lucru va stimula planta să producă un nou val de frunziș roșu. La Chiparosul Leyland trebuie avut grijă să nu se taie până la lemnul vechi, pentru că nu mai dă lăstari din lemnul maro, mai uscat.

Imediat după prima tundere din an este momentul ideal pentru fertilizare. Planta se reface mai repede și produce lăstari viguroși. 

Ultima tăiere din an nu trebuie efectuată mai târziu de luna septembrie, pentru că noii lăstari nu vor avea timp să se dezvolte destul înainte de venirea gerurilor și pot suferi.

O mențiune despre unelte: o foarfecă manuală este suficientă pentru garduri mici și pentru tăieri de precizie, dar pentru suprafețe mai mari, un gard-viu electric sau cu acumulator economisește considerabil timp și efort. Lama trebuie să fie bine ascuțită, deoarece tăieturile curate reduc riscul de boli.


Concluzie
Alegerea soiului pentru formarea unui gard viu depinde de spațiu, de condițiile de lumină și de cât timp ești dispus să aloci îngrijirii. Dar indiferent de planta aleasă, un lucru rămâne valabil: un gard viu tuns regulat și îngrijit corect arată mult mai frumos și natural decât un gard obișnuit din beton sau metalic.

Magazinul online Sweet Garden are o secțiune dedicată plantelor pentru gard viu. La noi găsești o selecție variată, de la conifere clasice la specii cu flori sau bambus neinvaziv. Livrăm în toată țara, iar comenzile sunt ambalate astfel încât plantele să ajungă în condiții bune, gata de plantat.