Totul despre tuia (Thuja)

Familia coniferelor este destul de mare, dar dacă ar fi să alegem o anumită plantă pentru grădina noastră, un exemplu ar fi: Tuia sau Thuja, în limbaj științific. Este cunoscută și îndrăgită peste tot în lume, iar asta se datorează în primul rând aspectului său decorativ, versatilității cu care poate fi utilizat, dar și faptului că se întreține ușor.

Thuja e cunoscută și sub denumirea de Arborele vieții și face parte din familia Cupressaceae. Este un gen de arbori sau arbuști forestieri și ornamentali, rășinoși, cu creștere verticală, originar din America de Nord și Asia. Există mai multe specii. Se caracterizează prin lăstari turtiți, frunze persistente, solzoase, conuri mici, semințe mici, turtite. Este o plantă rezistentă la praf, fum, gaze, ceea ce o face perfectă pentru climatul urban.

 Folosință

• În parcuri și grădini, ca exemplar solitar sau în grupuri, alei, garduri vii.

• Se pretează bine la tunderi. Soiurile globuloase sunt de mare efect pe marginile unor trotuare sau alei, iar cele columnare de-a lungul zidurilor, pereților, gardurilor, ca garduri vii.

Tipuri de tuia

 Tuia occidentalis – sau cedrul alb, este una dintre cele mai cunoscute specii. Are un port alungit-piramidal cu ramuri scurte, aproape orizontale și frunze solzoase, verzi, care iarna devin maronii-roșiatice. Prezintă conuri mici, lunguiețe. Scoarța este brun-roșiatică.

Tuia orientalis – sau tuia orientală ori Biota orientalis prezintă o coroană deasă, ceva mai răsfirată ca Occidentalis, de formă piramidală, cu ramuri ascendente, frunze solzoase, de un verde deschis. Prezintă conuri mici, ovoide, verzi-albăstrii cu reflexii maronii, brumate.

Tuia plicata – sau tuia ginatică, formează o coroană conică, deasă, cu ramuri lungi, îndepărtate, cu tulpină dreaptă și scoarță maro închis-roșiatică. Frunzele sunt verzi, lucioase, solziforme, ușor uleioase, ce prezintă pe partea inferioară pete albe, lunguiețe.

Tuia koraiensis – specifică Coreei de Nord și Sud, dar o putem găsi și în nordul extrem al Chinei;

Tuia standishii – o tuia extrem de arătoasă, cu origini asiatice, mai precis din sudul Japoniei.

Plantare și îngrijire. Când, unde și cum se plantează?

Când este bine să plantăm Tuia?

Fiind o plantă care nu prezintă dificultăți de întreținere, Tuia poate fi plantată atât primăvara, cât și toamna. Ca amplasament, preferă locurile însorite sau parțial umbrite. În ceea ce privește solul, se recomandă unul bine drenat, fertil, reavăn, însă va tolera și unul calcaros.

Unde și cum plantăm Tuia? 

• Odată ce ați ales locul, pregătiți groapa de plantare. Ea ar trebui să aibă de trei ori diametrul ghiveciului, iar ca adâncime să fie cu aproximativ 10 cm mai adâncă, decât rădăcina plantei.
• Puteți aplica un îngrășământ special pentru conifere (o lingură pentru exemplare de 1 m și 2 sau 3 pentru cele care depășesc această înălțime). Presărați-l pe fundul gropii, introduceți planta, apoi acoperiți cam un sfert de groapă cu pământ. Udați, apoi așteptați ca apa să fie absorbită, apoi adăugați pământ, dar nu până sus și udați din nou. La final, umpleți de tot groapa cu pământ și udați, cu cât primește solul. 
• După plantare, Tuia se udă săptămânal, cam de două-trei ori.
• Pământul din jurul plantei poate fi acoperit cu rumeguș sau mulci format din scoarțe – va avea dublu rol: decorativ, dar mai ales de menținere a umezelii.

La ce distanță se plantează?

Dacă vorbim doar câteva exemplare, așezate în diferite părți ale curții, nu există probleme, pentru că plantele nu vor fi unele lângă altele. Însă dacă vă doriți un gard viu, atunci puieții de Tuia se așază la o distanță de circa 60-70 cm sau 80cm-1m (după caz, în funcție de soi) între fiecare exemplar.

Îngrijire. Sftaturi.

• Tuia este ușor de întreținut, fără pretenții mari în ceea ce privește îngrijirea ei. Dacă o plantăm cum, unde și când trebuie, suntem atenți la nevoile sale, ne va decora grădina ani la rând.

• Stropiri. Atenție la cantitatea de apă, pe care o aplicăm, moderația este esențială. Chiar dacă se simte bine în sol umed și răcoros, excesul îi dăunează. Odata ce planta s-a prins, nu trebuie să o supunem unei hidratări îndelungate, ea rezistă chiar și la perioade mai secetoase, însă nu foarte lungi. După prima lună, udările se pot rări, la două pe săptămână, iar la 6 luni de la plantare, când rădăcina e bine stabilizată în sol, nu mai are nevoie de apă în plus, doar de menținere.

• Toaletarea. Prin tunderea coroanei contribuim în primul rând la împrospătarea frunzișului, apoi la corectarea, ajustarea formei coroanei sau obținerea uneia mai aparte. Se execută cu mănuși și o foarfecă specială pentru garduri vii. Tunderea presupune și curățarea plantei de ramuri uscate sau bolnave. Operațiunea se face o dată la doi sau trei ani, dar dacă aveți gard viu, atunci se face anual.

Tuia la ghiveci.

Da, este un soi de conifer și se simte bine în solul din curtea casei, însă dacă nu ai curte sau nu ai loc destul, ci doar o terasă și vrei neapărat o Tuia, atunci o poți planta în ghiveci. Ce să ai în vedere:

• Asigură-te că rădăcinile vor avea loc suficient pentru a se extinde, deci oferă-i un ghiveci corespunzător ca mărime. Indicat ar fi, ca acesta să aibă de 6 ori dimensiunea rădăcinii.

• Alege un ghiveci robust și solid. Poate fi din ceramică sau plastic, pentru a rezista în timp.

• Amplasează ghiveciul în locuri cu umbră parțială sau însorite (dar ai totuși grijă, la perioadele caniculare).

• Odată ce ai plantat-o ud-o pentru a te asigura că rădăcinile se vor fixa în sol. După aceea, este indicată udarea sa, o dată sau de două ori pe săptămână. Ai grijă la excesul de apă, îi dăunează.

• Tunde planta cu grijă, pentru a-i păstra forma.

• Din când în când fertilizează solul din ghiveci, cu îngrășământ pe bază de azot, dar cu un conținut mediu, care să aibă o eliberare lentă.

Probleme principale. Boli și dăunători.

Tuia se poate usca din cauza secetei, a excesului de apă sau în perioada de adaptare, imediat după plantare. Dar poate fi afectată și de anumite boli, ce pot fi extrem de dăunătoare. Tratamentele de combatere a bolilor se pot face în orice perioada a anului, cu mențiunea ca la momentul aplicării și în perioada imediat următoare (câteva ore după) să nu fie ploi. Totodată temperaturile să nu fie foarte mari, la fel cum nu trebuie sa existe pericol de îngheț. Se aplică întocmai după instrucțiunile înscrise pe ambalajul produselor. Acestea se achiziționează din magazine fitosanitare și se aplică doar după o diagnosticare sigură și corectă.

Boli:

Berckmann’s Blight – se manifestă prin necrozarea ramurilor de la exteriorul spre interiorul coroanei. Apare pe ramurile tinere, după care se extinde la cele bătrâne. Vârfurile ramurilor își schimbă culoarea tranformându-se din verde în maroniu-roșcat. Tăiați ramurile afectate, de la primele semne de boală.

Cercospora Needle Blight – se manifestă prin uscarea ramurilor de la interior către exterior. Uscarea începe de la baza trunchiului, din interiorul coroanei spre exterior. Debutează pe ramurile bătrâne, apoi se extinde la cele tinere. Ramurile devin gălbui, apoi maronii, brune. Verificați des planta, pentru a preveni boala. Tratamentele se aplică în serii, la distanța de câteva zile  între ele, aproximativ 5-7 zile. Înainte de aplicare, scutură bine planta și spălați-o cu jet de apă.

Kabatina Blight – este o boală cauzată de o ciupercă. Agentul patogen iernează în interiorul plantei, iar în aprilie-mai fructifică și e răspândit de insecte, precipitații și vânt. Odată ce pătrunde în plantă, lezând părți din coroană și scoarță, se răspândește în toată planta. Primele semne sunt vizibile abia după un an, în primăvara următoare. Atacă lăstarii vechi, ei devin galbeni sau roșiatici, apoi maronii, se usucă, apoi cad. Pentru prevenirea boalii, evitați tunderea pe timp umed. Tratamentele se aplică la constatarea simptomelor sau pentru prevenție.